Prima actiune de strangere de pe strazile orasului Otelu Rosu a cainilor fara stapan

Gabriel Gaina | www.greensphera.ro

Subiectul cainilor vagabonzi este unul controversat in toate colturile Romaniei, majoritatea oraselor se confrunta cu aceasta problema reala iar administratiile locale trebuie sa rezolve situatii care, in multe dintre cazuri, sunt de nerezolvat.

Subiectul de fata, atunci cand este deschis, naste discutii aprinse, asa cum a fost cazul si astazi in sedinta Consiliului Local al orasului Otelu Rosu. Desi nu sunt bine informati, desi nu li se cere nimic – decat sprijinul si intelegerea fenomenului – unii dintre consilieri privesc cu suspiciune orice initiativa din partea cetatenilor care se ofera, voluntar, sa ajute in aceasta privinta. Si asta doar pentru ca au deschis discutia, legal, politicos, onorabil…

Da, este un fel de cutie a Pandorei, daca nu o deschide nimeni suntem fericiti in ignoranta noastra, iar daca o deschide nu este bine pentru ca aflam continutul si ne incarcam cu o problema in plus. Si rezolvarea de moment, la noi, este gasita in ignoranta, teama de necunoscut, incertitudine, suspiciuni si acuzatii.

Oare nu a venit momentul sa renuntam sa-l mai punem pe NU in fata? Exemplele laudabile din lumea civilizata – in acest domeniu ca si in altele - s-au concretizat astfel, prin acceptarea problemei, prin cautarea unei rezolvari si aplicarea ei !

Prima actiune de strangere de pe strazile orasului Otelu Rosu a cainilor fara stapan s-a derulat cu bine, in acest moment o mica parte dintre animale fiind gazduite provizoriu in padocurile de la fostul ZOO, la intrarea in Gura Jgheabului. Este o solutie de compromis si este, dupa cum precizam, provizorie. Intentia este de a se cauta o rezolvare profesionista pentru aceasta problema spinoasa si care oricum va fi indelung comentata atat timp cat lumea va exista, mai ales in Romania. Pentru aceasta, la finalul discutiilor, s-a luat hotararea de a se face o vizita la Lugoj, oras care dispune de un adapost canin modern, pentru a se incerca adoptarea si la noi a respectivului model de lucru.

Cea mai buna solutie in momentul de fata ar fi crearea unui parteneriat public-privat in care Primaria sa ofere un spatiu pentru construirea adapostului canin, urmand ca administrarea acestuia sa fie facuta de catre un ONG partener care sa stranga fondurile necesare prin donatii ale agentilor economici din zona, alocari din bugetul local sau din alte surse.

Revenind la controverse si discutii, trebuie sa constientizam faptul ca acestea sunt inerente, totusi ar fi benefic sa tratam acest subiect cu calm si intelegere, fara suspiciuni si acuzatii. Crearea unui adapost este imperios necesara, asigurandu-se astfel conditii mai bune pentru cainii fara stapan cat si o mai buna posibilitate de adoptie, marele castig pentru comunitatea noastra fiind acela ca strazile ar fi redate oamenilor.

Pe de o parte sunt acei iubitori de animale – putini la numar, e adevarat - care doresc ca acesti caini sa vietuiasca mai departe in aceleasi conditii ca si pana acum, liberi, pe strazi. O situatie de neconceput pentru multi dintre noi, mai ales pentru cei care au avut experiente traumatizante datorita acestei delasari a societatii, pentru cei care au fost alergati pe strazi de acesti caini, au fost latrati si muscati. Pe de alta parte sunt iubitorii de animale care realizeaza ca acesti caini sunt totusi animale iar locul lor NU este in niciun caz pe strada, acestia fiind cei care se si implica in ducerea lor intr-un adapost in care sa fie sterilizati, crotalizati si vaccinati. De cealalta parte sunt cei indiferenti la aceasta situatie, cei pentru care nu conteaza deloc daca acesti caini stau pe strazi sau intr-un adapost, daca traiesc sau mor. Si cu siguranta unii dintre ei, locuind la casa, au avut la un moment dat prea multi pui de caine cu care nu au mai stiut ce sa faca asa ca i-au aruncat pe Bistra sau unde le-a picat bine. Deci, desi indiferenti, au contribuit la problema noastra – a tuturor - pentru ca acei pui care ajung pe strada sunt, de multe ori, mai rezistenti decat ar fi crezut proprietarul, o parte dintre ei traiesc, cresc si se vor inmulti.