Interviu cu doamna ELENA IANTO

Interviu cu doamna ELENA IANTO,

conducatoarea Cercului de Pian - Casa de Cultura Otelu Rosu.

Stimata doamna Elena Ianto,

Va multumesc ca ati acceptat sa-mi raspundeti la cateva intrebari. Suntem in Saptamana Mare si ne apropiem de Sarbatoarea Invierii Domnului.

Nu de mult, mai exact, sambata, 27 Martie, am avut placerea sa particip la Concertul de primavara organizat de dumneavoastra unde le-ati avut ca invitate speciale pe Didina Curea si Cristina Zaharia.  Acest concert mi-a oferit prilejul sa va invit la aceasta discutie. 

Intrebare : Pentru inceput va rog sa ne dezvaluiti cateva dintre gandurile dumneavoastra in prag de sarbatoare.

Raspuns :  Ma gandesc sa-mi pregatesc mereu sufletul pentru a fi demna sa primesc in el LUMINA…

Ma urmareste insa de mult timp o intrebare la care insa, inca nu am putut sa-mi raspund : Cum am putut noi pamantenii sa-L rastignim tocmai pe EL, Cel care a fost si este doar IUBIRE, Cel care a fost bun si bland, iertator si rabdator, aratandu-ne astfel cale aspre INALTARE ?

Imi pare rau ca dupa 2000 de ani nu am reusit sa fim mai buni, nu am reusit sa ne iubim cu adevarat unii pe altii, fara fatarnicie, fara ganduri ascunse…

De ce este oare atat de greu sa iubim cu adevarat ? Ar fi atat de frumoasa omenirea, acest Pamant, daca am semana in jur IUBIRE…

Intrebare : Pentru multi dintre concetatenii nostrii, sunteti o calauza in descoperirea minunatei lumi care este muzica. Destainuiti-ne o opinie personala in aceasta privinta. Este usor sa oferiti atat de mult ?

Raspuns :  Nu stiu cat de mult ofer, stiu insa ca mi-am dorit sa-i ajut pe toti cei care vor sa descopere aceasta minunata lume a muzicii. Am avut o copilarie fericita datorita muzicii, am ocazia astfel sa-i multumesc domnului director Mayer Huttman, cel care m-a ajutat sa descopar sunetul viorii, cel care mi-a dat ocazia sa cant in orchestra scolii, inca din clasa a III-a. Am crescut cu muzica lui Mozart si Haydn si spun eu ca am fost privilegiata traind acele seri de neuitat, in compania muzicii.

Cred ca muzica ne face mai buni si de aceea mi-am dorit sa-i ajut pe cat mai multi sa paseasca fara teama in aceasta lume a muzicii si sa le fiu aproape atunci cand li se pare greu.

Intrebare : Care considerati ca sunt cerintele obligatorii pentru o persoana care doreste sa studieze muzica ?  Care ar fi  elementul cel mai important ?

Raspuns :  Cerintele pentru a studia muzica sunt mai multe : simt ritmic, auz, memorie muzicala… Dar elementul cel mai important cred ca este vointa, sa vrei sa cunosti tainele unui instrument, secretele muzicii. Restul se dezvolta, si simtul ritmic, si simtul melodic, si expresivitatea…

Intrebare : Multi dintre cei carora le-ati indrumat pasii in minunata calatorie a muzicii sunt acum elevi si studenti in domeniul muzical. Ce impact are aceasta evolutie a lor in activitatea dumneavoastra actuala ?

Raspuns : Cu siguranta este o bucurie, cred ca oricine ar fi fost in locul meu s-ar fi bucurat pentru ca atunci cand sadesti ceva si vezi ca rodeste, te bucuri…

Intrebare : Cum privesc cei mai mici dintre elevii dumneavoastra apartenenta la acest domeniu atat de frumos ? 

Raspuns :  Cred ca aici cel mai bun raspuns ar fi gandurile unei fetite de 4 ani si jumatate, Adriana Ghenciu, care atunci cand a pasit pentru prima data in cercul nostru s-a simtit atat de bine aici incat i-a spus mamei : « Sti mama, acolo este o familie. »

Intrebare : Am observat ca parintii isi aduc cu bucurie copii la dumneavoastra.

Raspuns :  Da, este adevarat, parintii se bucura ca exista acest loc cu ambianta placuta in care au certitudinea ca tot ceea ce facem aici le foloseste in evolutia lor ulterioara. Considera si ei, ca si mine, ca este o pregatire pentru viata. Sistemul de pregatire adoptat de mine este cel al scolilor Waldorf, fara nimic impus, ci doar printr-o dezvoltare fireasca, urmand dorintele interioare ale copiilor.

Intrebare : Care este instrumentul muzical preferat ?  Care va este mai apropiat ?

Raspuns : Instrumentul cu care am crescut si care a ramas instrumentul meu de suflet este vioara. Cand sunetul viorii vibreaza simt ca-mi vibreaza toata fiinta, de aceea si astazi, cand ascult vioara, am lacrimi in ochi…

Intrebare : Urmatorul subiect se refera la un nume cunoscut, un nume drag noua tuturor : Didina Curea.

Raspuns :  Asa cum spuneati, este un nume drag tuturor si mie in special pentru ca am avut sansa sa o am aproape inca din anii 2002 – 2003 in concertele organizate de cercul nostru de pian. Am avut posibilitatea sa remarc vocea ei deosebita, curata si sclipitoare, sa vad evolutia si maturizarea ei artistica in anii ce-au urmat. Nu pot sa nu amintesc rezultatele ei remarcabile de-a lungul anilor si as incepe cu Locul I in 1999, sectiunea creatie, la Festivalul de Muzica Germana din Timisoara, apoi Locul I la Festivalul National de Folk si Balada « Poarta Sarutului » TarguJiu ( 2006), Locul II la Festivalul « Coroana » Brasov, 2007 si binenteles Marele Premiu la Festivalul National « Omul cu o chitara » Braila, 2007. Ce pot spune eu mai mult decat aceste premii ? Ma bucur ca a fost si este remarcata si apreciata asa cum am simtit si eu. Ma bucur ca a fost invitata la emisiuni radio si TV, m-am bucurat ca si-a lansat primul album si astept cu nerabdare urmatoarele sale aparitii. Cred ca Didina Curea este un nume de care vom mai auzi

Intrebare : Am observat la dumneavoastra un lucru rar intalnit, vedeti partea buna din orice, scoateti frumosul de acolo de unde alti nu pot…  Cum reusiti ?

 Raspuns :  Intotdeauna am crezut ca in fiecare din noi si in tot ce facem, este o particica buna. De acolo putem sa cladim, incepand de la aceea parte buna a lucrurilor. Cred ca este mai usor sa cladesti decat sa darami si sa recladesti. Am o prietena foarte buna care mi-a fost alaturi de peste 30 de ani si care acum, cand are 84 de ani imi spune ca nu exista nimic rau, lipseste doar binele. Asadar, daca vedem partea buna a lucrurilor trebuie doar sa remarcam ce lipseste si sa incepem sa cladim, sa vrem sa cladim.

In incheiere as vrea sa mai amintesc ceva : Una din piesele vocale cu care ne vom prezenta in curand la Festivalul de Muzica Religioasa de la Caransebes are un titlu semnificativ : « Vegheati si privegheati » .

Asadar sa veghem si sa priveghem la noi insine…

Gabriel Gaina