Cultura Cucuteni - Ceramica, dovadă a celei mai vechi civilizații

Gabriel Gaina - www.greensphera.ro 

Celebră în întreaga lume pentru finețe, diversitatea formelor, bogăția cromatică și pentru ornamentele cu motive geometrice, ceramica atribuită culturii Cucuteni de pe teritoriul României, este o dovadă ce vine în sprijinul cercetătorilor care o recunosc în prezent drept prima civilizație a Europei.

Realizarea vaselor din lut ars are la origine, mai mult ca probabil, producerea unor mici obiecte de lut și vase lucrate grosolan, nearse.

Producerea ceramicii cunoaște cinci principale procedee, cel mai vechi dintre ele presupune acțiunea directă cu mâinile asupra unei bucați de lut în care se crează apoi o cavitate. Al doilea procedeu este acela de a rula un sul lung de argilă care este încolăcit apoi ca o spirală, începându-se de jos și continuând pe verticală până la înălțimea dorită iar netezirea se face cu o piatră sau cu o bucată de lemn, atât pe interior cât și pe exterior. Asemănător cu acesta este și al treilea procedeu, în care se suprapun inele de lut. La al patrulea procedeu se execută mai întâi un fund rotund de ale cărui margini sunt atașate fâșii de lut care sunt apoi ridicate și împreunate, formând astfel vasul. Al cincilea procedeu, cel mai complex, folosește roata olarului.

Înainte de a fi folosit lutul presupune o serie de operații anterioare. El trebuie curățat, spălat, strecurat și lăsat să se odihnească mai multe săptămâni. În momentul modelării în vechime i se adăugau diverși degresanți : nisip, praf de piatră ponce, paie tocate, scoici pisate, aceștia împiedicând apariția crăpăturilor pe suprafaţa vaselor la uscare sau după ardere. Argila era frământată împreună cu acești degresanți până la omogenizare și din această compoziție se făureau diferite vase. Acestea erau uscate la soare și apoi arse pe vetre sau în gropi, iar în stadiul mai avansat în cuptoare cu reverberație.

Roata olarului a fost pentru prima dată atestată în Mesopotamia, apoi în Egipt și Creta, în cele din urmă și în Europa. Rudimentară la început, fiind doar un disc sau o roată pe care olarul prelucra argila, ea a evoluat într-un platou așezat cu convexitatea spre sol. Mai apoi s-a folosit un disc de lemn la care s-a atașat un ax vertical în jurul căruia discul era învârtit cu mâna iar capătul inferior al axului se învârtea într-o scobitură a podelei sau într-o cupă de piatră. În faza mai avansată, la baza axului s-a adăugat un disc de mari dimensiuni, care pus în mișcare cu picioarele continua mișcarea de rotație și oferea olarului libertatea de a modela lutul cu mâinile.

Revenind la ceramica culturii Cucuteni, trebuie menționat faptul că olarii de pe aceste meleaguri renunțaseră la folosirea degresanților amintiți mai sus. Ei foloseau în schimb un conținut bogat de mică, iar aceasta, prin proprietațile ei, oprea contractarea excesivă a lutului în timpul uscării și al arderii vaselor, oferind finețea caracteristică ceramicii de Cucuteni. De asemenea, unii dintre olarii acestei culturi cunoșteau deja mișcarea rotativă, astfel se explică puternicul aliniament de granule de mică, atât în centrul pereților cât și de-a lungul laturilor, fapt neobișnuit pentru acea perioadă.

 Toate acestea sunt dovezi ce susțin afirmațiile cercetătorilor, potrivit cărora cultura Cucuteni a precedat cu câteva sute de ani toate așezările umane din Sumer și Egiptul Antic iar oamenii culturii Cucuteni au fost primii care trăiau organizați în așezări mari.
Academicianul B.A.Râbacov menționa faptul că această cultură, a consemnat, în istoria comunităților străvechi din Europa, același lucru ca și epoca Renașterii pentru Evul Mediu.

Expoziția „A Lost European Culture, Pulled From Obscurity” deschisă până în 25 Aprilie 2010 la „Institute for the Study of the Ancient World” de la Universitatea din New York a găzduit, printre altele, exponate de o valoare inestimabilă aparținând culturii Cucuteni, care atestă faptul că civilizația umană a început la poalele Munților Carpați, cu mult timp înaintea civilizației grecești sau a celei romane.

Noile cercetări, spun arheologii și istoricii, au lărgit aria de înțelegere a acestor culturi mult timp ignorate, care pare a se fi apropiat de pragul statutului de „civilizație”.